dimarts, 1 de novembre de 2016

La teulada

Àrreu. Fotografia: Empar Sáez

La teulada

I que el que calia dir, ja t'ho he dit quan tocava:
que la teulada de la casa està trencada,
que a la nit veig des del coixí les estrelles,
i quan plou, plou també als nostres plats,
i quan fa sol, fa sol també als nostres plats.
Arregla la teulada, arregla la teulada! t'he pregat.
I ara el vent l'ha arrencada,
i quan el cel és negre també casa nostra és negra,
i quan el cel és vermell també casa nostra és vermella,
que ja no tenim un interior nostre,
i ja no tenim un a fora nostre.

Ion Mureșan, el llibre Alcohol
Traducció de Xavier Montoliu Pauli
AdiA Edicions, 2016
***

Acoperişul

Şi ce a fost de zis, ţi-am zis la timpul potrivit:
că acoperişul casei e spart,
încât noaptea văd de pe pernă stelele,
iar când plouă, plouă şi în farfuriile noastre,
iar când e soare, e soare şi în farfuriile noastre.
Repară acoperişul, repară acoperişul! te-am rugat.
Iar acum vântul l-a smuls,
iar când cerul e negru şi casa noastră e neagră,
iar când cerul e roşu şi casa noastră e roşie,
de nu mai avem un înăuntru al nostru,
şi nu mai avem un afară al nostru.

Ion Mureșan, cartea Alcool


Cap comentari:

Publica un comentari a l'entrada