Una mà et cenyeix el cos

Reus. Fotografia: Empar Sáez

Una mà et cenyeix el cos, poma roja

fulgent.

                Desadorm els dèdals

en branques de sol; et pren

de l’arbre nu on s’esmola la culpa.

Preneu la poma de les meves mans,

preneu-la amb cos i boca

del pou verge on els pomers

                            joves despunten

i diuen tanta fruita i tanta llum

que escriuen cossos d’amor

en rebrots successius, en roges ombres      de carn.

Empar Sáez, Quatre arbres

Viena edicions, 2016 

LOBOCRASPIS GRISEIFUSA

Reus. Fotografia: Empar Sáez

LOBOCRASPIS GRISEIFUSA

Aquesta és la falena diminuta que viu de llàgrimes,

la que beu, com un cérvol a l'estany resplendent,

a la vora dels ulls de qui dorm, i el tacte

de la seva boca és lleuger com el reflex d'un núvol.

Al teu somni, una figura il·luminada per la lluna

apareix al costat del llit i et toca la cara. 

Demana si podria compartir el pa pobre 

de la teva tristesa. Tu li mostres la taula.

Tots dos parleu fins molt tard en la nit,

però al matí els mots han quedat oblidats.

Et despertes serè, en una habitació assolellada,

fregant-te als ulls la pols de les ales.

Ted Kooser, L'ocell matiner i altres poemes

Traducció de Miquel Àngel Llauger i Jaume Subirana

El Gall Editor, 2017 

***

LOBOCRASPIS GRISEIFUSA

This is the tiny moth who lives on tears,

who drinks like a deer at the gleaming pool

at the edge of the sleeper’s eye, the touch

of its mouth as light as a cloud’s reflection.

In your dream, a moonlit figure appears

at your bedside and touches your face.

He asks if he might share the poor bread

of your sorrow. You show him the table.

The two of you talk long into the night,

but by morning the words are forgotten.

You awaken serene, in a sunny room,

rubbing the dust of his wings from your eyes.

Ted Kooser, Delights and Shadows (2004)

mostra't a mi ara

Riudecanyes (Baix Camp). Fotografia: Empar Sáez

mostra't a mi ara

mostra't a mi ara ja que un dia em cercaràs i ja no hi seré

la meva ànima expulsada pel cos com l'infant abans de temps

anirà nua pel camí de les ànimes i no sabrà

ni el nom amb què cridar-te 

aleshores potser voldràs ser la meva carn passatgera

i la meva sang calenta que un dia havia existit

i la seva carícia pujant suaument per l'espinada

pura com el meu pensament cap a tu

o voldràs ser el meu patiment o l'alè

anomenat vida a la qual t'aboques per prendre-me-la

com l'ocell deixat així a la mà

pren en silenci la seva llavor de mill

o voldràs ser el seu rostre en la meva òrbita

desaparegut sota el teu ull que em cegarà

en el mateix instant en què pensi que vaig cap a tu

mostra't a mi ja que un dia em cercaràs i ja no hi seré 

Ileana Mălăncioiu, Combustió total, 1976 (Dins: La vèrtebra, AdiA Edicions, 2018. 

Traducció de Jana Balacciu Matei & Xavier Montoliu Pauli

***

arată-mi-te acum

arată-mi-te acum căci într-o zi mă vei căuta și nu voi mai fi
sufletul meu lepădat de trup ca pruncul înainte de vreme

va umbla gol pe drumul sufletelor vii și nu va ști

nici numele cu care să te cheme

atunci vei vrea poate să fii carnea mea trecătoare

și sângele meu cald care a fost odată

și mângâierea lui urcând ușor pe șira spinării

ca gândul către tine de curată

sau vei vrea să fii chinul meu ori suflarea

numită viață pe care te-apleci să mi-o iei

cum pasărea lăsată anume la mine în palmă

ia în tăcere bobul său de mei

sau vei vrea să fii chipul lui din orbita mea

pierit sub ochiul tău care mă va orbi

în însăși clipa în care cred că mă-ndrept către tine

arată-mi-te acum căci într-o zi mă vei căuta și nu voi mai fi

Ileana Mălăncioiu, Ardere de tot, 1976

El Buddha

Mont-roig del Camp. Fotografia: Empar Sáez

   

   El Buddha mostró una flor para responder a la pregunta más difícil. La flor era más. Más que la pregunta difícil. Más que su respuesta. Cualquier cosa es más que su nombre.

Chantal Maillard, Ensayos: La danza (2009), dins: India

Editorial Pre-textos, 2014